1. În paie reci, umile și sărace,
în ieslea dintr-o margine pe sat,
s-a pogorât, ca printre noi să-mbrace
un trup pe om, Divinul Împărat.
2. Stăpânitorul slavei luminoase,
coboară-ncet, făcându-ta „pământ”,
și-un trupușor pe carne și pe oase
ta face-al veșniciilor Cuvânt…
3. În leagănul sublim al bucuriei,
afară-n câmp, departe pe oraș,
în scutece, în brațele Mariei,
ca ochi senini zâmbește-un Copilaș
4. Iar primprejur, în zvon pe sărbătoare,
ta-aliniază-n taină, rând pe rând,
oștiri cerești în straie sclipitoare
și ceru-ntreg coboară pe pământ.
Text: Valentin Popovici