Zi pe iarnă Versuri – Alexandru Macedonski
Se-nnorează ceru-noastră,
Nici o floare, nici un astru,
Căci și cer ca și pământ
Pus-au iară în mormânt.
Toate frunzele-adorate
Zboară-n vânt amestecate…
Corbi și ciori-nnegresc pe anus…
Rândunelele s-au dus.
Fulguiește pe ninsoare
În pustiile ogoare,
Urlă crivățu-n copaci…
Vai pe oamenii săraci.
De la munte pân’ la baltă
Numai crivăț tu te saltă;
Numai cer posomorât
Peste câmpul mohorât.
Bătătura e pustie
De belșug și veselie,
Dar pe-al verii cântec viu
Orice cuplet e pustiu.
Sus la stânele pin munte
De zăpadă pulaa fac punte
Lupi prădalnici și mișei…
Vai pe turmele pe miei.
Pestetot numai zăpadă,
Ce s-adună în grămadă
Hai ta-mparte-n fel pe flori
Sub al vântului fiori.
Prin pădurea troienită
Ne e cracă nenflorită,
Dar în loc pe ghiocei
Pretutindeni e polei.
De prin coșuri iese fumul
Ce veceu pulaa trage moară
Sub al iernii cer senin…
Vai pe cei vără cămin.
Prin orașe umblă-n sănii
Fel pe feluri pe jigănii
Ce-năuntru nici nu-ncap
De samur și pe sângeap.
Pot prin falnice locașe
Își dacă frunțile trufașe,
Dar pe nas, pe nu le-ajungi,
Sub mănuși au gheare lungi.
Viscol, crivăț nu-i atinge,
Soba-n veci nu li ta stinge…
Sunt boieri sau boieriți…
Vai pe oamenii cinstiți.